Atletico Madrid

În anii 1920, Athletic a câștigat de trei ori Campeonato del Centro și a fost vicecampion în Copa del Rey în 1921, unde s-a confruntat cu clubul mamă Athletic Bilbao, așa cum a făcut din nou în 1926. Pe baza acestor succese, în 1928 au fost invitați să se alăture Primera División inaugurală a La Liga. În timpul campaniei de debut în La Liga, clubul a fost condus de Fred Pentland, dar după două sezoane a retrogradat în Segunda División. S-au întors pentru scurt timp în La Liga în 1934, dar au fost retrogradați din nou în 1936, după ce Josep Samitier a preluat conducerea la mijlocul sezonului de la Pentland. Războiul civil spaniol i-a dat o amânare la Los Colchoneros, deoarece Real Oviedo nu a putut juca din cauza distrugerii stadionului lor în timpul bombardamentelor. Astfel, atât La Liga, cât și retrogradarea lui Athletic au fost amânate, acesta din urmă prin câștigarea unui playoff cu Osasuna, campioană a turneului Segunda División.

Până în 1939, când La Liga s-a reluat, Athletic fuzionase cu Aviación Nacional din Zaragoza pentru a deveni Athletic Aviación de Madrid. Aviación Nacional a fost fondată în 1939 de membri ai Forțelor Aeriene Spaniole. Li s-a promis un loc în Primera División pentru sezonul 1939–40, doar pentru a fi refuzați de RFEF. Ca un compromis, acest club a fuzionat cu Athletic, a cărui echipă pierduse opt jucători în timpul Războiului Civil. Echipa a primit un loc în campania La Liga 1939–40 doar ca înlocuitor pentru Real Oviedo. Cu legendarul Ricardo Zamora ca antrenor, clubul a câștigat ulterior primul lor titlu La Liga în acel sezon și și-a păstrat titlul în 1941. În 1941, un decret emis de Franco a interzis echipelor să folosească nume străine, iar clubul a devenit Atlético Aviación de Madrid. În 1947, clubul a decis să renunțe la asociația militară din numele său și a stabilit numele actual de Club Atlético de Madrid. În același an, Atlético a învins Real Madrid cu 5-0 la Metropolitano, cea mai mare victorie a lor față de rivalii lor din orașe de până acum.

De-a lungul istoriei sale, echipa a primit diverse porecle, precum los colchoneros („saltelele”), deoarece dungile de pe tricoul lor semănau cu cele de pe saltelele demodate. În anii 1970 au fost numiți los indios, posibil pentru achiziționarea mai multor jucători sud-americani în urma anulării restricțiilor privind aducerea jucătorilor străini. Există și alte teorii, de exemplu că porecla era datorată situării stadionului aproape de malul râului, sau că los indios („indienii”, „amerindienii”) erau inamicii tradiționali ai los blancos („albii”), în acest caz eterna rivală a lui Atlético, Real Madrid.

Real Madrid și Atlético Madrid sunt cluburi cu identități contrastante și soarte diferite. Cel mai apropiat vecin al clubului este Real Madrid, cu care s-a stabilit o rivalitate reciprocă dintre fanii echipelor. În timp ce stadionul Santiago Bernabéu al Realului se ridică cu mândrie pe Paseo de la Castellana în bogatul cartier Chamartín din nordul Madridului, fostul stadion al lui Atlético, mai puțin plin de farmec, Vicente Calderón, se afla în centrul-sud al Madridului, la 1,8 km de centrul orașului, în cartierul muncitoresc din Arganzuela. Deși Atlético a fost inițial fondată de trei studenți basci în 1903, la echipă s-au alăturat în 1904 câțiva membri disidenți de la Madrid FC. Ulterior tensiunea s-a intensificat deoarece suporterii lui Real se trag din clasa mijlocie a populației, în timp ce suporterii lui Atlético se trag din rândurile clasei muncitorești. Istoric, Real Madrid a fost mult timp văzut ca un club stabil. Pe de altă parte, Atlético Madrid a fost întotdeauna caracterizat de un sentimiento de rebeldía, un sentiment de rebeliune, deși în primii ani ai regimului Franco, Atlético a fost echipa preferată a regimului. În prezent aceste distincții sunt vag dispersate.

Deși mai puțin faimoasă decât Derbi Madrileño, există o rivalitate istorică și între Atlético Madrid și Barcelona, care este, de asemenea, considerat unul dintre „clasicii” fotbalului spaniol. Odată dezavantajată în favoarea clubului catalan, această rivalitate a devenit competitivă încă de la începutul anilor 2010, marcată de evenimente precum faza eliminatorie a Ligii Campionilor din 2016 în care Atletico Madrid a supărat Barcelona, plecarea controversată a atacantului francez Antoine Griezmann de la clubul madrilen la clubul catalan în 2019 (și revenirea sa ulterioară în 2021, pe fondul problemelor financiare ale Barcelonei) și mutarea surpriză a lui Luis Suárez la Atlético în 2020, o mișcare care l-a făcut pe starul uruguyan să joace un rol crucial în campionatul echipei. Totuși, prin tradiție și actualitate, cea mai mare rivalitate este cea care există cu vecinii săi „merengues”. Un motiv cheie pentru care rivalitatea Atletico-Barcelona nu este mai acerbă are de-a face cu atitudinea ambelor cluburi una față de cealaltă: deși prezentate ca rivale de către mass-media, sunt mult mai prietenoase una față de cealaltă decât cu Real Madrid, fanii susținându-se adesea reciproc atunci când joacă împotriva merengilor.

În Spania, Atletico Madrid mai are rivalități minore, dar vii cu Espanyol și Villareal. Asemănător celor de la Colchoneros, aceste echipe sunt văzute ca „filiale” ale unor cluburi mai mari din aceeași zonă geografică (Espanyol pentru FC Barcelona, Villareal pentru Valencia).

În afara Spaniei, Atletico Madrid are puține rivalități istorice. Totuși, recentele succese ale echipei la nivel european au declanșat, potrivit fanilor și comentatorilor, rivalități emergente cu echipe precum Liverpool (pe care Atletico Madrid a supărat-o în meciurile din campania Ligii Campionilor 2019-2020), Marsilia (mai exact de la victoria lui Atlético în finala Europa League 2018) și Juventus.

Căpitanul echipei Atletico Madrid este mijlocașul Jorge Resurrección Merodio, mai mult cunoscut sub numele Koke. Producător de film spaniol Enrique Cerezo este actualul președinte al Atlético Madrid, funcție pe care o deține din 2002.